E noapte. E prea multă noapte in jur. Atât de mult întuneric încât pare imposibil ca din
negura să îşi contureze încet, încet chipul un om care va fi mereu simbolul
amintirii.
„Scrie. Hai,
trebuie sa învăţaţi mereu să vă vindeţi ideile, să le exprimaţi. Ce mai scrii,
Anda ? Cand e gata cartea aia promisă ?” Cât de viu răsună cuvintele sale acum,
când e prea departe de noi. Câtor studenţi le-a adresat aceste vorbe ?
Tradiţia,
antropologia şi o moştenire lăsată în grijă acum 14 ani, uitată pe mâinile unui
învăţăcel prea pierdut în lume, o sarcină prea mare... greutatea amintirii lui
Alexandru Muşina.
Cum mi-l amintesc
? Primul curs din octombrie 1999, l-am căutat acum, lovită de vestea preamaturei
dispariţii a mentorului, a maestrului, a Profesorului. Si în faţa foilor scrise
în grabă de bobocul din anul I am auzit din nou : „Să vă cunoaşteti trecutul şi
tradiţia pentru a vă cunoaşte locul în lume”, să descoperiţi anevoiosul drum spre Casa Neamului
din ritualul de înmormântare (care pentru mine a devenit filosofie de viaţă) şi
apoi am auzit, din nou , în minte, în noapte, faimoasa frază „Poezia se face din imaginea
din spatele blocului. Scrie, Anda, uita-te pe geam şi scrie.”
Nu cred ca poate
uita nimeni ochii albaştri ai profesorului, calmul vocii, increderea în noi,
tinerii studenţi care poate de multe ori l-am dezamăgit. Nu pot uita
întrunirile cercului de folclor, practica, cursurile de scriere creatoare,
serile la Aula... nu pot uita... cine ar putea uita omul care ne-a învaţat sa
FIM, sa trăim valoros?
Şi acum mi-am reamintit
brusc valorile învăţate, încrederea acordată, moştenirea lăsata... Acum cand nu
mai pot să îi spun : „Acum pot sa scriu... timid, tremurând... am reînceput să
scriu... am crescut în amintirea incurajării de a scrie... şi nu mă voi mai
opri niciodată”. Acum e prea târziu, deşi cred că ne vede pe toţi, de acolo de
undeva... şi ne încurajează în continuare.
Amintirea nu
trebuie să piară, domnule Profesor, iar Amintirea poartă numele dumneavoastră.
E o promisiune, nu am ţinut-o până acum, îngropând-o alături de adolescenţa
într-un pod de casă... Va lumina într-o zi în memoria Dumneavostră.
